Clasamente

Clasamente din Badminton International Turneu Olimpic(F) 2008 Turneu Olimpic(F) Dublu 2008 Turneu Olimpic(M) 2008 Turneu Olimpic(M) Dublu 2008 Turneu Olimpic(M) Dublu Mixt 2008 Bandy Baschet Baseball Ciclism Floorball Fotbal Fotbal american Handbal Hochei pe gheaţă Hochei pe iarba Polo pe apa Rugby Snooker Softball Sporturi cu motor Sporturi de iarnă Tenis Tenis de Masa Volei Volei pe Plaja

Observatie

Alte carduri acceptate sunt:VISA VIRTUON de la Banca Romaneasca;VISA ELECTRON de la VOLKSBANK; Eurocard/Mastercard in Euro de la RAIFFEISEN;
Observatie: Cand mergeti la banca sa faceti cardul trebuie sa aveti actul de identitate la dvs;

Numarul CVC2 sau CVV2 de pe spatele cardului

Acest numar va este cerut cand doriti sa faceti o depunere are mai multe denumiri dar e acelasi; Consta in ultimele trei cifre din numarul aflat pe spatele cardului;

Cardul Utlra Visa Elecron de la BancPost

Pentru acest acrd nu exista comision de deschidere a contului sau comision de alimentare;

Cardul taifun MasterCard de la BancPost

Un astfel de card necesita niste sacrifici trebuie sa aveti la dvs atunci cand mergeti la banca 1.030.000 (30.000 lei costa emiterea cardului si 1.000.000 este depunerea initiala, din care vei putea folosi 850.000 lei) Pe acest card nu se pot efectua retrageri;

Ada Rosetti il traduce pe Oscar

TVR 1 difuzeaza in direct

astra sport beting

Gala Premiilor Oscar in noaptea de 25 spre 26 februarie, de la ora 0.50. La casca de translatie, birfe, cirteli, Ada Rosetti, sef Serviciul Achizitie - Vinzare Programe si Subtitrare al TVR. Realizatoare „Cineguerrilla“, de la

astra sport bets live score

Radio Guerrilla.

Care-i sarutul favorit din filme?

Imi amintesc de doua scene, amindoua ceva mai mult decit simple saruturi. Una este cea in care Mel Gibson si Renee Russo isi compara cicatricele in „Lethal Weapon 3“, iar cealalta este cea intre Naomi Watts si Laura Harring in „Mulholland Drive“.

Impuscatura favorita?

Tii minte cum tragea Arnold cu pusca aia cu teava taiata, in timp
ce mergea cu motocicleta, in „Terminator 2’’? Sau scena cu glontul urmarit in slow motion in „Matrix’’? Sau Bruce Willis tragind cu pistolul tinut culcat - ceea ce, am citit, nu se justifica in nici un fel - si i-a facut pe multi pistolari amatori sa-si prinda

astra pariuri sportive oferta

baza degetului in percutorul armei? Adevarul e ca nu am o impuscatura favorita...

Cea mai ambigua bucata dintr-un film de Oscar de anul asta.

Nici nu stiu ce sa spun, ca sa nu ma trezesc ca am dezvaluit elemente esentiale din film, cum a fost atunci cind Kevin Spacey a luat Oscarul pentru rolul secundar din ’’Usual Suspects“ si a spus pe scena „I am Kaiser Soze“.

Replica ta favorita din filmele de anul asta de Oscar.

Nu stiu de ce nu am gasit in filmele de Oscar de anul asta nici o replica pe care sa o repet din nou si din nou pina la epuizare. Cum a fost, de pilda, cu „Pulp Fiction“. Dar m-am concentrat si, dupa ce mi-am dat seama ca orice spune Jack Nicholson e memorabil, am ales o replica, citata aproximativ, din „Fiecare se crede normal“. „Sarcasmul este semnul clar al unui ratat. E modul lui de a-l cobori pe cel care a reusit la nivelul lui.“

Barbatul din filmele de Oscar.

Peter O’Toole pentru care am o slabiciune de cind eram mica si l-am vazut in „Mr. Chips“ si „How to Steal a Million’’. Si daca la mentionarea numelui lui O’Toole s-a gindit cineva ca e din cauza lui Caligula, sa stea la colt 10 minute!

Obiectul preferat din filmele de anul asta de la Oscar.

Cred ca dubita din „Fiecare se crede normal“. E dupa un model foarte cunoscut noua: e veche, nu merge, si cind merge, e bine sa nu o opresti, pentru ca nu stii cum o poti porni din nou, si e aproape un personaj in film. Si pusca din „Babel“ e un personaj, dar, nu stiu de ce, dubita a fost alegerea mea de suflet. Cum e cazul si cu filmul!

Cit de putine cuvinte vei folosi in noaptea Oscarurilor? De ce?

Multe, dar majoritatea vor fi cuvintele altora. Voi traduce cit pot de bine ce spun vedetele pe scena si pe covorul rosu si doar pauzele publicitare le voi umple cu pareri personale. Nu mai mult de 3 - 4 minute o data, si alea de nevoie.

Ioan Holender se retrage in 2010

Cea mai lunga cariera de

gamebookers.com

director al Operei vieneze va lua sfarsit

lista meciuri fotbal pariloto

in 2010, cand Ioan Holender se va retrage din aceasta functie. Intr-un timp
in care artele clasice par sa intre intr-o zona de umbra, abilul banatean a pastrat opera in topul glam-ului.
Ioan Holender a anuntat ca se retrage din functia de director al Operei de Stat din Viena peste trei ani. Managerul de origine banateana a refuzat astfel oferta de a-si prelungi colaborarea cu un an suplimentar peste termenul-limita 2010. Holender s-a aflat la conducere din 1992 si a reusit sa-si prelungeasca de patru ori contractul, avand parte de cel mai lung mandat din istoria Operei vieneze, "a stat in functie cat predecesorii sai Mahler si Karajan impreuna", dupa cum observa Berliner Morgenpost, care vede in banatean "una din cele mai stralucitoare si mai pregnante personalitati ale vietii culturale vieneze".
Holender s-a nascut in 1935, intr-o familie de evrei. A studiat ingineria mecanica in Timisoara, orasul sau natal. In 1956 se afla in randul studentilor care protesteaza impotriva inabusirii in sange a revolutiei ungare, fiind imediat exmatriculat de la facultate.
La 24 de ani, in 1959, emigreaza in Austria. La inceput,

pariloto rezultate meciuri

are job-uri diverse, de la antrenor de tenis la asistent de regizor. Devine, o perioada, student al Conservatorului din Viena si timp de patru ani se dedica unei cariere de bariton, producandu-se inclusiv pe scena institutiei pe care o va conduce. In 1966 se angajeaza colaborator la agentia teatrala Starka, pe care in cativa ani o preia si o transforma in "Agentia de Opera Holender". Abilitatile sale manageriale il propulseaza spre "Staatsoper Wien", unde intra, in 1988, ca secretar general, la solicitarea directorului de atunci,

pariloto romania

Eberhard Waechter. In 1992 devine director al Operei, iar rotile bicicletei sale continua si azi sa taie, in fiecare dimineata, drumul spre serviciu; chiar si acum, la 71 de ani, continua sa mearga la job doar cu bicicleta.

Fragmente de jurnal: "Moartea scumpului tata"

Continuam prezentarea unor

pariuri astra sport bets

fragmente din "Jurnalul regelui Carol I", in curs de aparitie la Editura Polirom, in traducerea si sub ingrijirea lui Vasile Docea.



Pentru regele Carol I, tatal sau a fost, atat cat a trait, un sfatuitor atent, atat in probleme politice, cat si in chestiuni personale. Despre relatia

pariuri sportive astra rezultate

apropiata dintre principele Carol-Anton de

favorite pariuri

Hohenzollern-Sigmaringen si fiul sau vorbesc si aceste insemnari.

Sigmaringen. 16/28 mai 1885

Papa se scoala la ora 8. Noi mergem toti impreuna la el la ora 9, el se bucura ca ne vede, vorbeste putin. Curand devine insa confuz, ma intreaba „daca mai este cadavrul in casa”, apoi adoarme si la ora 10:30 este dus in pat. Ora 12 dejunam en famille. Jucat biliard cu Philipp. Ora 4 cu el si cu Fritz o promenada, pe drum insa am fost avertizati sa ne intoarcem, caci este pericol, pulsul a crescut foarte mult. Inconjuram cu totii patul de suferinta al scumpului tata, care respira scurt. Capelanul palatului Geyer ii acorda absolvirea.

Somnul dureaza. Ora 6:30 la masa, apoi iarasi intreaga familie, cu Koch si Geyger, la pat, este adunata toata casa, apoi este asteptat sfarsitul. Au fost rostite rugaciunile mortilor, adusa crucea, aprinse lumanarile. Scumpul tata horcaie, dar curand se face liniste si fata sa devine senina. Noi ramanem treji pana la ora 1, pulsul e din nou bun, iar Koch crede ca sfarsitul nu vine atat de repede. Noapte cu luna minunata. Mama si Marie raman noaptea la patul de suferinta (...)

2 iunie/21 mai 1885

Ora 6 sculat, caci scumpul tata a avut o noapte foarte rea si e foarte slabit. Ora 7 in camera de suferinta, unde toata familia se intruneste din cand in cand. Papa respira zgomotos, deoarece nu mai poate elimina flegma. Devine foarte slabit, trasaturile fetei i se schimba. Capelanul curtii incepe rugaciunile. Respiratia se opreste. Koch constata inca ceva batai ale inimii. Ora 9 si 15 minute survine moartea scumpului tata. Noi ii inchidem ochii dragi si ingenunchem cu totii in jurul patului. Este adunata toata casa. Sunt aprinse lumanarile. Pe fata lui iubita este liniste si impacare.

Horia Bernea - paşi spre eternitate

Peste 40 de lucrări ale artistului vor fi expuse timp
de două săptămâni la galeria "Cornel Florea"

Au trecut şapte ani de la moartea pictorului Horia Bernea. Galeria "Cornel Florea" din Bucureşti a inaugurat o expoziţie care calcă pe urmele biografiei fostului director al Muzeului Ţăranului Român. Peste 40 de lucrări de pictură vor putea fi văzute, până la jumătatea lunii martie, într-un nou spaţiu de artă, situat în Piaţa Alba Iulia, din Bucureşti.

În primăvara anului 2000, Horia Bernea a vizitat galeria împreună cu Mihai Oroveanu. Plănuia chiar să expună aici. Gândul i-a fost împlinit, chiar dacă în absenţă... "Lucrările din expoziţie sunt un semn că Bernea nu a fost uitat, iar opera lui va fi repusă în drepturi", a spus Mihai Oroveanu, coordonatorul unui album apărut cu acest prilej, "Horia Bernea (1938-2000)". Timp de două săptămâni vor fi expuse "în casă nouă" lucrări cunoscute, dar şi mai puţin văzute pe simeze: celebrele prapuri, autoportrete, dealuri şi câmpuri, copaci, naturi moarte cu mere, carne şi pâine. Nu lipsesc elementele religioase: tetrapozii, iconostasul, catapeteasmele, coloanele de biserică sau turlele. "Cea mai importantă preocupare a mea ca pictor e să realizez «pregătirea». Înţeleg asta ca pe o permanentă pregătire pentru ceva ce urmează mereu să se producă (...). De asta le zic lucrărilor mele studii (...). Fiecare lucrare înseamnă o nouă încercare de a te pregăti, de a reface o experienţă. E o atitudine de experimentare permanentă, de aşteptare", declara Horia Bernea. Lucrările din expoziţie au fost adunate din colecţii particulare din toată ţara, câteva aparţinând preşedintelui fundaţiei "Jean Louis Calderon", Damian Florea.

Dicţionar al pictorilor români, cu 300 de nume

De ce Horia Bernea pentru a inaugura o galerie de artă? "Pentru că este unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani de la noi. Am vrut să fie Horia Bernea. În 2000, în primăvară, el a fost aici şi a văzut spaţiul. Plănuia să facem o expoziţie, aproape după acelaşi tipic. Nu a mai fost să fie. Avem şi un album cu lucrările şi cele mai importante gânduri ale lui şi ale celor din preajma sa. Nu e o idee născută ieri. Sunt lucrări de la colecţionari din ţară", ne-a mărturisit Damian Florea. Acesta plănuieşte câte un eveniment în fiecare lună. Următorul obiectiv îl reprezintă editarea unui dicţionar al pictorilor români, care să cuprindă 300 de nume. "Am fost martor la o legendă", s-a confesat Tudor Octavian, prietenul şi colegul lui Horia Bernea. "Am fost colegi la şcoala de arhitectură. Acolo s-a întâmplat ceva. De la început am avut sentimentul că Horia Bernea era un predestinat. S-a purtat din prima clipă ca un om care ştia ce voia. A creat un tip de gândire de grup şi individuală. A redeschis plăcerea şcolirii într-un grup. Nicio clipă nu am avut sentimentul că poate fi un oarecare". În albumul dedicat pictorului există o declaraţie a lui Andrei Pleşu: "Horia Bernea îşi păstrează facultatea de a fi imprevizibil. Imprevizibil în modul de a combina formatul pânzei cu tensiunile compoziţionale dinlăuntrul ei, imprevizibil în alegerea temei, în modul de a obţine plaja de culoare sau de a reevalua raportul dintre esenţial şi accesoriu".

Viaţă şi semn

S-a născut la 14 septembrie 1938. A expus pentru prima oară, într-o expoziţie de amatori, la 18 ani. A urmat timp de doi ani cursurile Facultăţii de matematică şi fizică din Bucureşti. Timp de trei ani a studiat la Şcoala tehnică de arhitectură, continuând să ia lecţii de desen. Prima expoziţie în străinătate a avut loc în 1968, la Galeria Lambert din Paris. În 1990 a fost numit director general al Muzeului Ţăranului Român. În 2000 a primit Marea Cruce pentru Merit Cultural. Tot în acest an, în urma unei operaţii pe cord, Horia Bernea s-a stins din viaţă, la 4 decembrie, la Paris.

„Deschide, e Stasi!“

Pe scena Teatrului Odeon, omul care spune „Sint propria mea sotie“ isi marturiseste singuratatea. Pentru politia politica, singuratatea era un delict.

In reclama spectacolului ni se spune ca vom vedea peripetiile unui travestit. Travestitul e acum o batrina destul de caraghioasa, un personaj din Berlinul anilor ’20, iesit parca din figuratia filmului „Cabaret“. Un personaj aruncat de istorie in anii nazismului si ai comunismului, pus sa se descurce, sa-si adapteze propriile ciudatenii la malformatiile regimurilor traversate. Charlotte von Mahlsdorf, nascuta Lothar Berfelde, un travestit german, colectioneaza obiecte vechi si le organizeaza intr-un muzeu, incercind astfel sa refaca mediul unde s-ar fi simtit in largul ei/lui. Curiozitatea dramaturgului american o obliga sa-si reviziteze viata
, ca si cum ar trece dintr-o camera in alta a muzeului, povestind episoadele reale atit de asemanatoare cu unele inventate. Sau povesteste inventii ce par verosimile?

O memorie convenabila

In aceasta ambiguitate se situeaza spectacolul regizoarei Beatrice Rancea, cu toata aparenta sa cumintenie, cu falsul sau caracter ilustrativ, ezitind in fata unei optiuni cu un raspuns cert. Un exponat din colectia de fonografe cu cilindrii de ceara si de patefoane vechi s-a transformat in marele disc (decor: Constantin Cojocaru), care invirteste viata Charlottei in timp ce ea isi aminteste ceea ce vrea si i se pare convenabil. Muzica acompaniaza armonia amintirilor unei persoane a carei identitate este rezultatul vointei proprii si nu al destinului. Discul o invirteste, elementele trecutului se structureaza in sirul de intimplari dintr-o viata, fie ea si ciudata, oferind logica si justificarile necesare supravietuirii. Actorul Mircea Constantinescu trece din starea de povestitor la cea de interpret, folosind tonalitatile indelung repetate ale ghizilor de muzeu: si-a ucis tatal, a stat in puscarie, i-a ajutat pe evrei, a organizat un bar unde petreceau si se simteau bine homosexualii Berlinului comunist; da, a avut legaturi cu Stasi doar pentru ca sa-si apere prietenii, iar pe Alfred, prietenul colectionar homosexual, l-a turnat pentru ca el a vrut sa ia totul asupra lui.

Cine minte?

Totul se leaga, desi totul e atit de ciudat cind ne raportam la rutina faptelor cunoscute, dar in vocea si comportamentul actorului e mereu un element nelinistitor, ceva care pare sa spuna ca adevarul e in alta parte. Arhivele, dosarul Stasi confirma suspiciunile: nu exista nici o urma a uciderii tatalui, relatia cu Stasi a fost mult mai sordida, prietenul n-a fost tradat in urma unei renuntari tragice, ci intr-un lung sir de rapoarte (mai mult sau mai putin benevole) despre operatiile de contrabanda cu obiecte de anticariat. Centrul dramatic al spectacolului este dialogul cu acest Alfred (Sorin Gheorghiu): toate explicatiile Charlottei palesc confruntate cu brutalitatea represiunii rezultate din colaborare. Cu mintile mai mult ratacite (ratacire jucata poate prea apasat), victima nu-l acuza in aceasta conversatie imaginara, Alfred parca isi joaca si el nebunia, pentru a evita o explicatie inutila.

Regizorii realitatii au maculat totul

Portretul supradimensionat al autorului american Doug Wright supravegheaza scena: filmul dialogului impinge subiectul. Investigatia lui Wright este minutioasa si comprehensiva in acelasi timp, decenta si precisa. Cind ar vrea sa retraga simpatia cu care isi descrie personajul, e doar nedumerit. Si atunci apare intrebarea Charlottei, provocata de neputinta de a judeca realitatea dictaturii: „V-ati trezit vreodata cu Stasi la usa?“. Iar dupa aceasta bataie in usa, adevarul se ascunde undeva, in cutele limbajului conventional al actelor si in cele ale dezvinovatirii produse
de durerea fiintelor vii. Vedem, de fapt, zbaterea unui om care si-a acceptat diferenta si a devenit muzeul propriilor pasiuni. Unele se vad in spectacol, altele se banuiesc, suspiciunea existentei unor falsuri este intretinuta de regie, dar uneori e creata neintentionat de ea. Multiplicind unicul personaj al piesei scrise, Beatrice Rancea confirma versiunea suspecta a Charlottei: adevarul acelei epoci ramine pina la urma ascuns teatrului, comisiilor de ancheta, actorii si regizorii realitatii au izbutit sa maculeze totul.